Astăzi, acum 34 de ani, a fost ziua în care se încheia revoluţia adevărată, prin jertfa unor oameni. Chiar dacă organizarea acelor evenimente a fost din afară, chiar dacă agenţii altor state au alimentat agitaţia firească de atunci, oamenii au contribuit din plin, au protestat, au sperat, au avut idealuri. Dacă nu pentru ei, cel puţin pentru copiii lor şi pentru cei care vor veni. Nu a fost să fie, după o spusă profund românească, particulară nouă. Pentru ce s-a întâmplat mai apoi, în toţi aceşti ani de orbecăire în propriul spaţiu vital, vina este integral a noastră, ca popor…
Din 22 decembrie încolo, revoluţia a fost deturnată de clica eşalonului doi şi trei. Până la urmă, tot comuniştii s-au repliat şi au acaparat statul. Cei mai mulţi morţi sunt după ce ei au preluat puterea şi au ordonat să fie ucişi oameni pentru a da aparenţa de realitate acelor evenimente şi pentru a crea în continuare un inamic imaginar. Din acest motiv, “au existat” inclusiv teroriştii, panica, otravirea apelor, Consiliul Frontului Salvării Naţionale etc. Această denumire, ea însăşi o manipulare, avea să funcţioneze în ţările care erau în influenţa fostei URSS. A mai fost şi prin Africa… Atunci, românii nu trebuiau să îşi dea seama că tot comuniştii vor veni la putere, chiar şi într-un sistem aparent nou, care cerea o oarecare adaptare. Nu trebuiau nici să se organizeze, ci doar să aibă opinii, să se certe, să fie dezbatere, adică democraţie. În teritoriu, CFSN s-a format la apel. Au primit şi câţiva revoluţionari tocmai pentru ca oamenii să se simtă reprezentaţi. Mulţi dintre cei primiţi în cercurile de putere au făcut pactul cu cei care se insinuaseră, la final, în evenimente. Trădătorii cauzei revoluţiei au primit funcţii, trasee politice şi economice pentru afaceri. Serviciile de informaţii au fost făcute tot cu oamenii lor, consilierii, instituţiile – cu cei aduşi de la Ştefan Gheorghiu, laboratorul propagandei Partidului Comunist Român. Conducerile Armatei, ale Poliţiei, la fel, cu ofiţerii care le erau fideli. Comuniştii şi-au s-a consolidat continuu puterea în stat, mai ales economic, a fost o scurtă perioadă de stagnare, corespondentă celor patru ani de guvernare a Convenţiei Democrate. În rest, doar ei, până când Traian Băsescu a pus totul pe tavă aliaţilor şi americanii au început destructurarea sistemului postcomunist românesc. Prin selecţie şi prin Parchetul General. Şi revoluţia de atunci, şi situaţiile care au urmat ţin de o realitate cruntă, care atestă farsa naţională în care românii au trăit în toţi aceşti ani. Fireşte, în popor, cu timpul, se acceptă toate aceste lucruri, devin un firesc istoric şi care ţine, cu adevărat, de particularitatea noastră naţională…
Dumnezeu să îi odihnească pe cei care au murit atunci! Noi măcar să îi mărturisim şi să le pomenim jertfa. Şi din lucrurile pe care le mai facem în vieţile noastre să mai întreprindem câte ceva şi întru jertfa lor de atunci!
Marius Marian Şolea
Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
