Copilăria petrecută într-un apartament cu vedere la vastul complex al centralei termoelectrice de cărbune de la Doicești, care cândva era inima comunei sale natale Șotânga, l-a pus față în față cu devastarea provocată localnicilor după ce situl și-a concediat încet cei 3.000 de muncitori și și-a închis porțile acum zece ani.
„A fost un colaps total, o lipsă de încredere în viitor pentru că nu aveau perspective”, a declarat Constantin Stroe, primarul comunei timp de 24 de ani , trăgând adânc din țigara sa în biroul său primărie, înconjurat de străzi pustii și case de cărămidă dărăpănate.
O pătrime din populația activă a părăsit curând orașul de 7.000 de locuitori, situat în nord-vestul Bucureștiului. „Familii … au fost desprinse”, a afirmat Stroe, citat de Politico . „Unii au rămas, alții au plecat să lucreze în străinătate.”
Acum, soarta regiunii s-ar putea schimba. România intenționează să construiască șase reactoare nucleare avansate, dar de dimensiuni reduse, pe amplasamentul fostei centrale din apropierea localității Doicești.
Ideea din spatele tehnologiei este, în teorie, destul de ingenioasă: găsește o modalitate de a produce reactoare nucleare de dimensiuni reduse, care ar putea fi în cele din urmă replicate și construite într-un mod similar unui lanț de producție auto, la o fracțiune din costul și timpul care au încărcat istoric proiectele de construcție a centralelor nucleare.
Dacă proiectul va reuși, ar aduce înapoi mii de locuri de muncă, iar investitorii s-ar grăbi în regiune pentru a profita de electricitatea la preț redus injectată în rețeaua locală. Proiectul ar ajuta și România în încercarea sa de a reduce drastic emisiile, totodată satisfăcând cererea tot mai mare de electricitate.
„Zona va deveni mai atractivă”, a declarat Stroe, subliniind că există deja interes pentru construirea unei fabrici de tratare a deșeurilor și a unei noi autostrăzi în apropiere.
Dar dacă proiectul eșuează, ar însemna miliarde de euro risipiți și o urcare și mai abruptă pentru România, în efortul de a-și îmbunătăți economia și de a îndeplini obiectivele climatice impuse de UE.
Este un experiment urmărit cu atenție în întreaga Europă. În ultimele luni, mulți în blocul comunitar au arătat interes pentru construirea unor reactoare similare, sperând că tehnologia poate da o nouă viață vechilor regiuni miniere de cărbune și poate ajuta capitalele UE să își atingă obiectivele climatice ale Bruxelles-ului.
Totuși, aceste tehnologii nu există încă. Deși versiuni anterioare ale tehnologiei au alimentat submarine nucleare, portavioane și spărgătoare de gheață, doar două designuri dintr-un total de 108 sunt în prezent în funcțiune – în Rusia și China, conform unui expert în domeniul nuclear.
Acest lucru nu doar ridică probleme de siguranță, ci a dus și la o supra-vânzare dramatică a utilizărilor reactoarelor, care ar trebui în mare măsură limitate la zonele izolate inaccesibile pentru rețele, precum minele siberiene în timpul iernii – și nu regiunile cu rețele puternice, precum UE.
Specialiștii sunt, de asemenea, sceptici că tehnologia va depăși problemele legate de cost și timp care au afectat istoric industria nucleară.
În România, planurile de a instala cel puțin unul dintre cele șase reactoare planificate la Doicești până în 2030 sunt parte din eforturile țării de a-și decarboniza economia până în 2050 – un obiectiv ambițios pentru o țară în care cărbunele a furnizat istoric mai mult de o treime din energia sa.
Guvernul a promis să elimine treptat combustibilul până în 2032, un gest care va afecta negativ locurile de muncă locale și capacitatea țării de a genera energie electrică într-un moment în care trebuie să își mărească producția de electricitate pentru a satisface cererea tot mai mare de încălzire verde și vehicule electrice.
Comparativ cu reactoarele tradiționale, noile reactoare SMR sunt mult mai mici, generând până la 300 de megawați – un număr între jumătate și o cincime din energia produsă de centralele convenționale.
Această producție electrică mai mică înseamnă că reactoarele pot fi conectate la rețelele locale fără necesitatea de a construi infrastructură nouă, un aspect care le face ideale pentru înlocuirea centralelor de cărbune, unde rețelele vechi încă persistă. Speranța este că acestea pot fi folosite și pentru stabilizarea alimentării cu energie electrică în perioadele când nu bate vântul sau nu strălucește soarele.
În Doicești, există planuri ca reactoarele să furnizeze hidrogen și electricitate pentru „prima uzină de oțel verde din Europa” și pentru o fabrică locală de ciment, a declarat Cosmin Ghiță, directorul general al firmei de stat românești Nuclearelectrica, care deține o participație de 50% în proiect. „Dăm o nouă viață unei comunități care a pierdut un contribuitor economic major”, a spus el, estimând că firma ar putea crea până la 4.000 de locuri de muncă la nivel local.
Pentru România, aceasta înseamnă și oportunitate. Dincolo de ajutorul acordat regiunilor miniere de cărbune ale țării, el estimează că valoarea pieței înlocuirii centralelor de cărbune din Europa de Est este de 200 de miliarde de euro, iar „în mod evident, având un avantaj de prim-mover ne va oferi și o participare bună”, a spus Ghiță.
Pentru Stroe, primarul, acest lucru este, de asemenea, important. „Când construiești lanțul de aprovizionare la nivel regional, atragi interes și forță de muncă în toate domeniile, cercetare și dezvoltare, construcții, tehnologie, educație – totul”, a spus el.
Specialiștii sunt, de asemenea, sceptici că tehnologia va depăși problemele legate de cost și timp care au afectat istoric industria nucleară.
„Cu toții sunt de acord că primele unități vor fi scumpe și potențial peste tariful de piață”, a declarat Cognet-Dauphin, analist la S&P Global, adăugând că „nimeni nu are o idee corectă” despre dacă va exista suficientă cerere pentru fabricarea în masă pe viitor.
În România, Ghiță a declarat că nu „vede un posibil risc” de depășire a costurilor sau întârzieri „dincolo de 2030”, deoarece „70 sau 80% din producție este prefabricată și apoi instalată pe amplasament”. Până în prezent, firma nu are o estimare a costurilor pentru proiect, deși Burduja prevede că va fi nevoie de „miliarde” în sprijinul statului.
Dar Otilia Nuțu, analist de politici energetice la think-tank-ul Expert Forum din România, nu este convinsă. Ea susține că statul are un istoric slab în finalizarea proiectelor energetice de marcă, cum ar fi o centrală de gaze din nordul țării care a întârziat ani de zile.
„Guvernul nostru în general este foarte entuziasmat de astfel de proiecte”, în special pentru cele care sunt finalizate „în timpul a cinci miniștri”, a spus ea, adăugând: „Nu este responsabilitatea lor directă, așa că pot spune orice.”
Aceasta este o opinie reflectată și de ONG-urile verzi. Guvernul înlocuiește „o energie poluantă cu o altă industrie care încă mai are unele riscuri pentru comunitate și pentru mediu” când ar trebui să își dezvolte sectorul de energie regenerabilă, a spus Laura Nazare, un activist la Bankwatch Romania.
În plus, la nivelul UE, reactoarele la scară mică se confruntă și cu obstacole politice. Dacă Bruxelles-ul va căuta vreodată să finanțeze tehnologiile, va trebui să îi câștige pe scepticii nucleari precum Austria, Luxemburg și Germania.
„Pentru că este nuclear mic, nu înseamnă că este drăguț”, a spus un diplomat UE, care a primit anonimatul pentru a vorbi sincer. „Nu va fi un deșeu nuclear mic, un cancer mic, un atac terorist mic” dacă locațiile sunt vizate, deoarece nu sunt „reactoare miraculoase mici”.
„Banii UE vor rămâne o linie roșie foarte puternică pentru unele țări UE”, a adăugat diplomatul.
Pentru UE, reactoarele la scară mică reprezintă mai mult decât locuri de muncă și reducerea emisiilor industriale.
Sunt încă o altă frondă într-un război tot mai agresiv între UE, China și SUA pentru a deveni lideri în tehnologiile curate de mâine – o luptă în care Beijingul și Washingtonul au investit miliarde pentru a câștiga în sectoare precum panourile solare, bateriile și vehiculele electrice. Cu UE pierzând cea mai mare parte a sectorului său solar acum un deceniu și luptând pentru a-și salva industria eoliană, reactoarele reprezintă o oportunitate.
„Desigur că vrem să ne adaptăm … industria”, a declarat șefa energetică a UE, Kadri Simson, pentru POLITICO în decembrie. „Companiile noastre au soluții tehnologice promițătoare, așa că le vom ajuta să-și accelereze dezvoltarea” a reactorilor.
În afara alianței industriale, UE își dorește să încurajeze sectorul incipient cu reguli noi care le vor acorda prioritate în ofertele de achiziții publice și vor simplifica procesele de autorizare pentru fabricile care produc componente.
Vicepreședintele Comisiei, Maroš Šefčovič, a instruit luna aceasta Banca Europeană de Investiții „să creeze condițiile potrivite” pentru dezvoltarea tehnologiei în UE. Parlamentul a cerut finanțarea UE pentru reactoare.
Dar s-ar putea să fie deja prea târziu.
„Câteva dintre proiectele din afara Europei ar putea progresa mai rapid”, a recunoscut Andrei Goicea, director de politici la lobby-ul nucleareurope al Bruxelles-ului, „așa că în termeni de cronologie, am putea pierde”.
De fapt, cele două proiecte cele mai avansate din bloc – Doiceștiul României și cele 24 de reactoare la scară mică planificate în Polonia – vor folosi tehnologia a două firme americane, GE Hitachi și NuScale.
Pentru Burduja, ministrul, ar putea fi mai bine să lucreze cu Washingtonul decât împotriva lui. „Putem să ne propunem să fim lideri”, a spus el, dar „dacă tehnologia se dezvoltă mai rapid în SUA sau în UE, și UE sau SUA beneficiază de pe urma ei, cred că este la fel de bine.”
Dar Goicea susține că UE poate depăși chiar și reactorii la scară mică de a patra generație, mai avansați, care ar putea vedea lumina zilei în anii 2040. Acestea funcționează la temperaturi mai mari, ceea ce le face mai eficiente și reduce deșeurile pe care le produc.
Cu această tehnologie, „avem o oportunitate să profităm de această mică oportunitate care există momentan” între puterile globale, a spus CEO-ul Newcleo, Stefano Buono, adăugând că este o „oportunitate uriașă pentru Europa” – dar numai dacă Bruxelles-ul începe să investească în sector.
Înapoi în biroul său municipal, Stroe a spus că este și el optimist, dar înțelege că orice beneficii din reactorii la scară mică sunt încă departe.
„Este un stadiu foarte incipient al proiectului”, a spus el, iar „principala mea preocupare este să mă uit [spre] comunitate în termen scurt și mediu.”
Totuși, schimbarea se pregătește, a spus Stroe, făcând semn spre podea, unde 35 de milioane de tone de cărbune zac îngropate sub oraș, neexploatate.
„Sunt un gânditor orientat spre viitor, nu trăiesc în trecut.”
Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
