Renumitul savant Victor Babeș (1854-1926) a fost fiul bănățeanului Vincențiu Babeș (1821-1907). Educația primită în cadrul familiei l-a format pe viitorul savant pentru o carieră excepțională. Erudita familie Babeș și-a pus amprenta asupra educației copiilor, cel mai ilustru dintre cei nouă copii fiind Victor Babeș. Victor s-a născut la Viena în anul 1854. Studiile elementare și gimnaziale le termină la Lugoj, Victor fiind direct influențat de patriotismul tatălui, bănățeanul Vincențiu Babeș. Victor termină liceul la Budapesta și, crezând că are o vocație mai degrabă artistică, tânărul absolvent de liceu se va înscrie la Budapesta la Conservatorul de Artă Dramatică, aspirând să devină actor. O întâmplare nefericită din familie îi va schimba definitiv destinul. Alma, mezina familiei, se îmbolnăvește subit de tuberculoză intestinală și se stinge rapid la vârsta de nici 14 ani. În acest moment dramatic, Victor decide să renunțe la artă în favoarea medicinei. Mircea Babeș, în cartea dedicată părintelui său, amintește faptul că Victor Babeș a fost profund marcat de moartea Almei, renunțând la Conservatorul de Artă Dramatică. Astfel, tânărul aspirant medicinist se va înscrie la Facultatea de Medicină budapestană. Victor Babeș termină cu brio Facultatea de Medicină din Budapesta și, după ce primește titlul de Doctor în Medicină la Viena (1878) sub îndrumarea profesorilor Karl von Rokitansky (1804-1878) și Karl Langer (1834-1900), tânărul savant în devenire începe un periplu științific de excepție prin marile orașe europene, desăvârșindu-și educația. Ajunge la Munchen, apoi la Berlin unde colaborează cu Virchow (1821-1902) și Koch (1843-1910). Studiază Anatomie Patologică și Bacteriologie la Berlin, Robert Koch fiind entuziasmat de potențialul tânărului Victor Babeș. Robert Koch, celebrul bacteriolog, a devenit în anul 1905 laureat al Premiului Nobel pentru Medicină, pentru bacilul care-i poartă numele, bacilul Koch, bacil care duce la tuberculoză (ftizie), maladie care a răpus-o și pe Alma Babeș. După ce părăsește Berlinul, tânărul Victor Babeș ajunge în Orașul Luminilor. În anul 1885, tânărul de nici 31 de ani publică la Paris, la editura lui Felix Alcan, primul Tratat de Bacteriologie din lume – „Bacteriile și rolul lor în anatomia și histologia patologică a bolilor infecțioase”. Marele Louis Pasteur (1822-1895) este entuziasmat de tratatul exhaustiv, prin care se puneau bazele bacteriologiei ca știință, propunându-l pe tânărul Babeș pentru cel mai prestigios premiu acordat de Academia de Științe de la Paris – Premiul Montyon. La vârsta de 31 de ani Babeș primea Monthyonul. Louis Pasteur este considerat „părintele” vaccinului antirabic și este renumit pentru descoperirile sale în domeniul rabiei și nu numai.
În perioada 1885-1887, Victor Babeș acceptă o catedră universitară la Budapesta. Așadar, tânărul savant începe să lucreze în laboratoarele budapestane și să predea cursuri de Bacteriologie și Anatomie Patologică la Facultatea de Medicină din Budapesta. Perioada în care tânărul Victor Babeș se formează la Budapesta a fost foarte importantă atât pentru cariera viitoare, cât și pentru viața intimă. La Budapesta cunoaște savanți renumiți în acea vreme, în spitalele budapestane începe să facă disecții, trepanații, lucrând asiduu pe cadavre (și ca medic legist), de asemenea, cariera universitară este una remarcabilă – tânărul Victor Babeș fiind deja numit profesor titular plin.
La Budapesta între 1885-1887 îl cunoaște pe Karol Thorma, tatăl Josephinei Thorma. Karol Thorma era membru al Academiei budapestane, istoric și arheolog renumit. Prin intermediul academicianului maghiar Karol Thorma, tânărul Victor o va cunoaște pe viitoarea soție, Josephina. Căsătoria dintre Victor Babeș și Josephina Thorma s-a oficializat chiar la Budapesta pe data de 1 martie 1890. Victor Babeș era cu opt ani mai mare. În anul 1898 s-a născut Mircea Babeș (1898-1968), unicul copil, viitorul diplomat. Diplomatul Mircea Babeș, în cartea scrisă chiar de el despre tatăl său descrie, cu mult talent narativ, întâlnirea dintre Josephina și Victor la Budapesta. Academicianul maghiar Karol Thorma a corespondat cu savantul român Victor Babeș, colaborând mai mulți ani pe diverse teme.
În anul 1887, Victor Babeș părăsește definitiv Budapesta, fără regrete, pentru a se stabili la București, în Capitala României. Probabil că patriotismul insuflat de Vincențiu l-a determinat pe Victor să se stabilească la București. Liberalul Dimitrie Sturdza îl va convinge pe profesorul universitar Victor Babeș de la Budapesta să aleagă o carieră în Regatul României. Așadar, după 1887 și până în anul morții sale (1926), la vârsta de 72 de ani, savantul Victor Babeș va prefera Regatul României, unde va pune bazele Institutului de Patologie și Bacteriologie de pe cheiul Dâmboviței, numit Institutul Prof. Dr. Victor Babeș încă din 1925. Institutul de Bacteriologie de la București, de pe cheiul Dâmboviței, a fost creat de Babeș după modelul Institutului lui Pasteur din Paris, de pe cheiul Senei. Pentru sfârșitul secolului XIX, Institutul condus de Babeș reprezenta o noutate în Europa. În acea vreme nu existau decât trei institute de bacteriologie – la Paris (la Pasteur), la noi (la Babeș) și un institut la Odessa. Domeniul bacteriologiei moderne începe, după 1887, să fie cunoscut și în Regatul României, iar grație savantului Victor Babeș bacteriologia se va impune ca disciplină în marile facultăți din Europa și, puțin mai târziu, din SUA.
Totodată, Victor Babeș va crea o adevărată pepinieră de medici renumiți, predând la Facultatea de Medicină Carol Davila aproape patru decenii. Babeș formează viitori doctori sau cercetători foarte cunoscuți – Gheorghe Marinescu, Constantin Parhon, Vasile Sion, Ștefan Nicolau, Constantin Levaditi, Manicatide și mulți alții. La Institutul de pe cheiul Dâmboviței, Babeș colaborează aproape toată viața cu Vasile Sion și cu fratele său, chimistul Aurel Babeș. De asemenea, Babeș va colabora cu foștii săi discipoli, neurologul Gheorghe Marinescu și endocrinologul Constantin Parhon.
Mergând pe urmele tatălui, în anul 1909, Victor Babeș a fost unul dintre protagoniștii prezenți la mișcarea de protest împotriva persecuțiilor maghiare la care erau supuși românii transilvăneni. Cu acest prilej a participat la un Congres Internațional de Medicină desfășurat la Budapesta, Congres în cadrul căruia, după ce și-a terminat expunerea pe teme medicale a ținut și o cuvântare foarte critică cu referire la acțiunile politicienilor maghiari din Austro-Ungaria. La acest congres internațional ținut la Budapesta în 1909, mai mulți profesori universitari din Regatul României, printre care și Babeș, au semnat o petiție în care se cerea realizarea idealului nostru național. Desigur, reacția Ungariei a fost extrem de dură.
După moartea părintelui său (19 octombrie 1926), diplomatul Mircea Babeș construiește în anul 1929, o vilă într-un cartier cochet din Micul Paris interbelic. Casa a fost construită în stil eclectic, după planurile unor arhitecți vienezi, prieteni buni cu diplomatul. Mircea va aduce de la Institutul de Bacteriologie de pe cheiul Dâmboviței lucrurile părintelui său. Începând din octombrie 1956, la sugestia lui Parhon, Mircea transformă parterul casei în muzeu, un muzeu memorial dedicat savantului Victor Babeș. Mircea a fost primul „custode”, inventariind și punând în valoare opera prolifică a părintelui său. Diplomatul moare în anul 1968, la vârsta de 70 de ani. Soția sa, distinsa Sofia Babeș, rămâne singură la etajul vilei (cei doi neavând copii), până în anul 1986. În iulie 1986 Sofia Babeș, nora savantului, își redactează testamentul și, prin donație testamentară, imediat după moartea ei, întreaga vilă se transformă în Muzeul „Profesor Dr. Victor Babeș”. Acest muzeu este și astăzi în subordinea Muzeului Municipiului București.
Colecția Muzeului Victor Babeș adăpostește documente, majoritatea inedite, și în limba maghiară. Cu predilecție corespondența dintre savantul Victor Babeș și alți savanți maghiari de la Budapesta reflectă recunoașterea de care se bucura Babeș. Deși Victor Babeș nu a regretat niciodată că a părăsit Budapesta în favoarea Bucureștiului, savantul român a întreținut printr-o vastă corespondență relațiile cu foștii colegi budapestani, aceștia apreciindu-i activitatea prolifică.
În colecția Muzeului Victor Babeș se găsesc acte oficiale în limba maghiară (inclusiv actul de căsătorie dintre Victor Babeș și Josephina Thorma din 1 martie 1890, în limba maghiară, de la Budapesta – care este expus în cadrul expoziției permanente Victor Babeș (1854-1926). Principii, valori, moșteniri) și o plachetă expusă pe simeza, de la Congresul de Medicină ținut la Budapesta în anul 1909.
Deși de-a lungul istoriei relațiile româno-maghiare au cunoscut momente tensionate, pe plan științific și academic savantul român Victor Babeș a creat o punte de legătură, o conexiune și un dialog între București și Budapesta, demonstrând că știința nu ține cont de politică sau diplomație, știința fiind universală, mai degrabă unind umanitatea și nu dezbinând-o.
Articol scris de Oana panait – muzeograf, Muzeul Victor Babeş/MMB
Bibliografie:
Colecția Muzeului Victor Babeș;
Mircea Babeș, I. Igiroșianu, „Babeș. Colecția Oameni de seamă”, Editura Tineretului, București, 1961.
Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
