“Într-o seară din vara anului 1499, pe când Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, se îndrepta în fruntea oştilor spre Suceava, trecând printr-o dumbravă din codrii Iaşiului, a zărit în depărtare un sâmbure de lumină ieşind din pământ. S-a apropiat şi, găsind în inima pădurii chilia unui sihastru, a intrat, cerându-i bătrânului binecuvântarea. Monahul era rus, trecut peste Nistru şi Prut în căutarea singurătăţii şi, văzându-l pe marele domn al Moldovei, l-a salutat pe limba sa: „Dobri veţer”, în traducere „Seară bună”.
Mai târziu, când Ştefan a hotărât că în locul bordeiului singuratic să zidească o mănăstire de călugări, a numit-o, în amintirea sihastrului, Dobrovăţ.
Avea să fie ultima ctitorie a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt”.
Mănăstirea Dobrovăţ, povestea unui loc de legendă din Iaşi, a ajuns să fie disputat în instanţă.
A cui e Mănăstirea Dobrovăţ, ultima ctitorie a lui Ştefan cel Mare? Tribunalul Iaşi a dat sentinţa definitivă.
Biserica a pierdut procesul pentru Mănăstirea Dobrovăţ. Ansamblul monahal rămâne în proprietatea Comunei Dobrovăţ. Mănăstirea nu îşi schimbă proprietarul, au hotărât, prin sentinţă definitivă, magistraţii Tribunalului Iaşi.
În urma sentinţei, ansamblul monahal rămâne în proprietatea comunei Dobrovăţ, în ciuda încercărilor bisericii de a obţine cu acte în regulă, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra ansamblului.
Pretextul demersului juridic iniţiat de feţele bisericeşti a fost intenţia Mitropoliei Moldovei si Bucovinei de a solicita o finanţare de la Uniunea Europeană pentru un proiect de reabilitare a complexului mănăstiresc.
Iar demersul birocratic ar fi impus existenţa unor acte de proprietate autentice asupra clădirilor şi a terenului aferent.
Citeste mai mult
Ziarul de Iași.
Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
