Orban, Erdogan sau aliații disciplinați?

În decurs de circa o săptămână, premierul Ungariei s-a întâlnit cu președinții Vladimir Putin și Xi Jinping, apoi cu favoritul prezidențialelor din SUA, Donald Trump, și a participat la Summitul NATO. În același interval, președintele Turciei a participat la Summitul Organizației de Cooperare Shanghai (unde s-a întâlnit cu președinții Rusiei si Chinei, pe lângă lideri din țările central-asiatice, din Iran, India, Pakistan Azerbaidjan), iar apoi a participat la Summitul NATO de la Washington.

Ungaria și Turcia nu urmează linia Statelor Unite în măsura în care o fac restul statelor aliate. Turcia profită de poziția sa de punte între trei continente și încearcă să-și maximizeze avantajele. Ungaria condusa de Viktor Orban încearcă să-și mențină cât mai multe opțiuni economice și strategice cu putință.
O serie de publicații  conservatoare americane au asemănat anunțul făcut de Comisia Europeană, pe 4 iulie, de Ziua Americii, privind impunerea temporară a unor majorări de tarife (între 10 si 20%) pentru bunuri importate din China, cu o declarație de independență față de marea putere asiatică. Numai că Ungaria (și într-o măsură mai mică Slovacia) nu sunt de acord că această abordare conflictuală va fi în avantajul Europei. Nu o crede nici CEO-ul Mercedes Benz, Ola Källenius. ”Nu majorați tarifele. Nu sunt pentru asta, cred că este mai bine exact invers: să reducem din tarifele deja în vigoare, competiția va ajuta Europa să producă automobile mai bune, pe termen lung”.

Oficialii ungari au anunțat deja că în țară se va construi o mare fabrica a CATL, cel mai mare producător chinez de baterii pentru autovehicule electrice, o investisție de circa 1,7 miliarde de dolari. Și vor mai veni noi investiții în căile ferate și nu numai. Dar Ungaria nu este doar ținta investițiilor chineze sau a celor ruse (făcute de Rosatom în centrala nucleară de la Paks) – ca și Slovacia, a fost o destinație majoră a investițiilor constructorilor auto germani, nu o dată în detrimentul României.
Președintele turc Erdogan, alături de ministrul sau de Externe și cel al Industriei, au căzut de acord cu oficialii chinezi și constructorul de autovehicule electrice BYD să construiască una dintre cele mai mari fabrici de vehicule electrice în Turcia, o investiție de peste un miliard de dolari. Cât despre Rusia, guvernul de la Ankara dorește construirea unei a doua centrale nucleare tot de către Rosatom. Și mai dorește încetarea conflictului din Ucraina, oferindu-și oficiile de mediator.
Guvernele de la Ankara și Budapesta mizează nu doar pe relațiile strategice cu Vestul, ci și pe cele cu China și Rusia. Atuul lor principal este apartenența la UE sau la uniunea vamala (cazul Turciei), iar guvernul de a Beijing urmărește să folosească aceste state ca variantă de ocolire a barierelor tarifare prezente și viitoare impuse de UE pentru industria auto chineză, dar și pentru cea a panourilor fotovoltaice și a altor tehnologii verzi.
Cum favoritul alegerilor prezidențiale din SUA și cel nominalizat pentru vicepreședinție susțin că lumea se îndreaptă spre multipolaritate și că ea trebuie acceptată de Washington, viziunea Ungariei și a Turciei pare una realistă, în timp ce Summitul NATO de la Washington pare să fi pierdut contactul cu realitatea.
 
Pe de altă parte, China este marele rival al unui viitoare administrații Trump, iar cei mai importanți experți în relații internaționale ai momentului arată că aceasta rivalitate va defini nu doar anii care urmează, ci întregul secol. Dacă Donald Trump va merge mai departe pe calea deschisă în primul său mandat (și continuată de administrația Biden), cu măsuri protecționiste severe și cu forțarea unor măsuri similare din partea aliaților europeni, rezultatul poate fi un război economic de proporții.
Până acum, mesajul Chinei este că regimul de la Beijing mizează totul pe cât mai multă producție care să ia calea exportului, nu a consumului intern. Asia Times încearcă să justifice această strategie a Chinei, precum și politica subsidiilor oferite de stat companiilor, arătând că marii câștigători sunt consumatorii finali, simplii cetățeni. ”Să nu înțelegi asta înseamnă că nu l-ai înțeles niciodată pe Adam Smith. Cartea sa ”Bogăția Națiunilor” nu a fost una despre profit. Noi vrem ca măcelarul, berarul și brutarul să ne ofere carne, bere si pâine, nu să devină niște negustori extrem de bogați. China vrea ca BYD și Jinko Solar să ne ofere mașini electrice și panouri solare pe care să ni le permitem, nu să ajungă la valori de piața de trilioane de dolari. Asemenea indicatori arată că ceva nu merge. Vrem miliardari în domeniul tech sau vrem produse tech?”, scrie Asia Times.
Cele de mai sus sună foarte asemănător cu discursul șui J.D. Vance, potențialul vicepreședinte al SUA, dar și cu discursul lui Joe Biden sau al unor înalți oficiai de la Bruxelles, arată o analiză publicată de economistul Michael Every, de la Rabobak. Însă această apropiere a discursului economic nu garantează deloc nici liniștea piețelor și nici pacea, dacă cele doua mari puteri își vor dori supremația totală. ”Dacă aceasta este calea, atunci fie se vor împărți lanțurile mondiale de producție și de aprovizionare printr-un nou Bretton Woods, ceea ce nu se va întâmpla, fie vom intra într-o competiție de sumă nulă care va presupune mult protecționism și politici industriale rivale, iar asta poate duce la unele situații bune și la unele foarte rele. Gândiți-vă la Potsdam și la Yalta, dar și la evenimentele care au dus la Conferințele de la Potsdam și Yalta. Pentru Europa, asta înseamnă schimbarea politicii monetare, fiscale, industriale, comerciale, a pieței muncii. Și mai înseamnă înarmare masivă și rapidă. Unii pricep asta, dar cei mai mulți nu”.
Până să se ajungă la un asemenea război economic, analiza citată lansează un avertisment pentru Europa și aliații Americii conduse de Trump-Vance. ”Este puțin probabil să se ajungă la ceva atât de radical precum revenirea la etalonul aur, propusă în Project 2025 (dezavuat de Trump). Se poate ajunge însă la devalorizarea dolarului pentru promovarea exporturilor americane. Pentru ca reducerea dobânzilor să conducă capitalul spre producerea de plusvaloare și nu spre producerea de miliardari este nevoie de reguli și de controlul capitalului. Așteptați-vă la asemenea măsuri! Mai mult, dobânzi mici în SUA nu înseamnă neapărat dobânzi mici la împrumuturi americane în străinătate. Tarifele impuse de SUA vor opri mărfurile europene și asiatice, iar companiile europene vor trebui să-și deschidă fabrici în America, așa cum s-a întâmplat până acum în China”.
 

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *