În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz „Convoiul“ apărută la Editura Junimea din Iași în 2024
I. TRUPUL ȘARPELUI
Stângul, dreptul, stângul, dreptul, stângul, dreptul!
M-a chemat, poate, Konrad, deși îmi aduc aminte că acasă parcă eram strigat „Costi”. Să mă fi chemat Constantin și nu Konrad? Sau simplu Conrad. Să fi fost Konrad ori Conrad, fostul meu nume de familie? Nu-mi aduc aminte precis, dar sunt aproape sigur – aproape sigur!- că numele meu de familie n-a fost nici Konrad și nici Conrad.
Convoiul este format din rânduri pe verticală urmând un ofițer călare și din șiruri de trei câte trei pe orizontală. Așa că ne deplasăm unul după altul, trei câte trei. Convoiul este deschis de ofițerul călare, iar de o parte și de cealaltă a convoiului merge în ritmul coloanei, la fiecare cinci șiruri, câte un soldat înarmat. De fapt, acela nu se deplasează în ritmul coloanei, ci, chiar dimpotrivă, coloana se deplasează în ritmul paznicilor. Însă nici asta nu este chiar așa: nu soldații de pe margini impun ritmul marșului, ci ofițerul călare, cel care se află în față. Și care nici el nu face decât să îndeplinească un ordin. La timp și întocmai!
Ofițerul nu e dintre cei cu rang înalt. Aceia au cu totul alte îndatoriri, desigur mult mai importante decât să conducă un convoi dintr-un loc până la destinația ordonată. Ofițerii superiori sunt ocupați să pună în aplicare cele decise de Marele Stat Major. Ofițerii superiori nu au nicio treabă cu Convoiul decât să se încredințeze că marșul își urmează cursul exact în conformitate cu ordinele primite. În rest, adică în cea mai mare parte a timpului, ofițerii superiori stau în birouri și în cancelarii și sunt preocupați de strategia de urmat. („O strategie eficientă nu este doar manipularea hârtiilor, o strategie eficientă constă în aplicarea concretă la timp și întocmai a celor ordonate! Aplicarea concretă!” Așa că și ofițerii superiori sunt obligați să coboare – măcar din când în când – pe teren, să inspecteze, să îndrume și chiar să și sancționeze, dacă e ceva de sancționat. Întotdeauna se găsește ceva de sancționat. Măcar din rațiuni de prevenție, măcar pentru a da un exemplu!)
Despre ofițerii superiori nu are rost să spunem mai mult. Ei se află – pe bună dreptate – la fel de departe de Convoi ca înaltul Cerului de pământ.
Convoiul se deplasează în urma locotenentului călare spre destinația ordonată. În ritmul calului, obosit și el, și ofițerul. Calul are ochelari de cal, călărețul nu are nevoie de așa ceva, el oricum nu privește decât la nivelul drumului. Doar în popasurile reglementare, când coboară din șa, scoate din porthart harta și își bagă în memorie traseul până la viitorul popas reglementar. Mai mult nu are rost! Apoi se întinde pe marginea șanțului, la fel ca toți cei din convoi. Acolo, la marginea șanțului, toți sunt obosiți, toți sunt egali. Nici măcar nu e nevoie să rămână soldați de pază. În șanț, toți suntem egali.
După ce trece timpul ordonat pentru odihnă, locotenentul încalecă, membrii Convoiului ne reluăm locul în șir, iar paznicii se aliniază pe margini, la fiecare cinci șiruri câte un soldat înarmat.
Stângul, dreptul, stângul, dreptul, stângul, dreptul.
Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
