Ultima șansă a Partidului Democrat din SUA de a-și menține identitatea democratică este de a nu ține Convenția Națională pe modelul Congresului Partidului Comunist Chinez, trebuie ca măcar câțiva delegați din statele SUA să ceară alegerea la convenție a candidatului pentru prezidențiale. Și există lideri politici pregătiți pentru asta, printre guvernatorii democrați ai statelor – dintre care opt sunt femei.
”În acest moment, nimic nu descrie mai bine îndepărtarea unui conducător în vârstă prin manevre secrete și înlocuirea lui cu un succesor prezentat ca fiind dăruit cu toate calitățile decât sintagma franțuzească coup d’etat”, scrie Edward Luttwak, pentru UnHerd. ”Firește, Kamala Harris nu este un dictator, pentru că ea trebuie să participe la niște alegeri naționale. Însă ea a devenit candidatul prezidențial al Partidului Democrat în urma unor manevre secrete, fără a participa la alegerile primare care au loc în întreaga țară”.
Nici faptul că a fost vicepreședintele SUA vreme de patru ani nu îi legitimează poziția de candidat al partidului, pentru că vicepreședinții SUA nu au fost niciodată ”președinți în așteptare”, ci personaje care au fost selectate pentru a atrage alegatori pe care candidatul la președinție nu putea să-i atragă prin imaginea și politicile sale. În cazul președintelui Joe Biden, alegătorii de care avea nevoie au fost femeile, iar soluția a fost de a alege un partener pentru vicepreședinție care să fie femeie. Inițial, favorită a fost senatoarea Elizabeth Warren, însă liderul politicienilor democrați de culoare, James Clyburn, a venit cu soluția salvatoare pentru Biden – a cerut ca vicepreședinte să fie o femeie de culoare. Putea fi Susan Rice, fosta șefă a Consiliul Național de Securitate sub președintele Barack Obama, cea care a ignorat constant opiniile vicepreședintelui de atunci, Joe Biden, deși acesta avea o experiență internațională mult mai vastă. ”Nimeni nu a fost mai arogant cu Biden decât Susan Rice”, scrie Luttwak. Prin urmare, Joe Biden nu a acceptat propunerea fostului său șef Obama. Opțiunea cea mai confortabilă a fost Kamala Harris, senatoare fără experiență în politica mare.
Nu este de mirare că, după ce a ales-o vicepreședinte, ”Biden a început să o ignore, așa cum toți președinții dinaintea sa și-au ignorat vicepreședinții”. Mult mai târziu, lui Harris i-a fost încredințată o sarcină: să controleze imigrația, care a explodat după anularea măsurilor eficiente luate de președintele Trump. Nu s-a produs nicio schimbare la frontiere sub supravegherea lui Harris, până când Biden nu a reimpus măsurile lui Donald Trump”.
Din cauza prestației extrem de slabe în materie de imigrație, cu nu mult timp în urma, ”publicațiile care acum sunt entuziasmate de candidatura prezidențială a lui Harris îi cereau lui Biden să o schimbe. Biden nu a ținut cont de aceste mustrări. Iar Harris a obținut în scurt timp un rol foarte important la Casa Albă: având în vedere prestația sa catastrofală, ea a devenit principalul motiv pentru care Joe Biden trebuia să rămână președinte”.
”Însă apoi a urmat ceva ce nu se poate întâmpla dacă nu exista o sforărie în culise. Liderii partidului, începând cu Nancy Pelosi, toți cei care au susținut ca Joe Biden este apt pentru a candida la al doilea mandat, i-au cerut brusc să se retragă. Nu este un secret cine a apăsat pe butoane: Barack Obama, singurul președinte al SUA care a rămans la Washington după încheierea mandatelor, iar asta nu pentru a pescui pe Potomac”, scrie Luttwak. ”Obama a controlat de la bun început administrația Biden, umplând Casa Albă cu foști oficiali din timpul administrației sale (asta și pentru că cei loiali lui Joe Biden ori au murit, ori s-au retras din activitate). Când a văzut că Biden se bâlbâie, și la propriu, și la figurat, Obama a declanșat un proces care să duca la abandonarea campaniei de realegere a președintelui, chiar daca nu avea o soluție pentru problema numită Kamala Harris”.
Una peste alta, Kamala Harris a fost nominalizată pentru alegerile din noiembrie nu în urma unor alegeri primare democratice, ci în urma unei campanii făcută în pripă prin telefon pentru a-i convinge pe delegații câștigați de Joe Biden să treacă de partea sa. A fost nominalizată și pentru a ușura problema miliardelor de dolari veniți din donații, pentru că Harris era propusă deja pentru vicepreședinția SUA. Iar calitățile pentru care Kamala Harris fost selectată pentru vicepreședinția SUA, și acum, și în 2020, au fost faptul că este femeie, este de culoare și habar nu are ce înseamnă politica mare. Iar, în cele din urmă și dând timpul înapoi, printre calitățile care au facilitat intrarea lui Harris în politică se numără și relația sa cu primul primar de culoare din San Francisco.
De aceea, Edward Luttwak consideră că doar o Convenție Democrată deschisă, cu mai mulți candidați, ar mai putea salva partidul de asocierea cu ”lovitura de stat” și de comparațiile cu Partidul Comunist Chinez.
Mai sunt doua zile din Convenția Denocrata de la Chicago, pe care mai toate presa americană o compară cu cea din 1968, anul marilor tulburări, al asasinării lui Martin Luther King și a favoritului democrat Robert F. Kennedy, chiar în ziua în care câștigase alegerile primare din California. Era principalul candidat democrat care se opunea războiului din Vietnam. Pe câmpul de lupta politic al Convenției Democrate au mai căzut atunci doi lideri anti-război. A câștigat tot vicepreședintele în exercițiu, Hubert Humphrey. Acel an a marcat debutul oficial al așa-zisului stat profund, a marcat și începutul relocării industriei americane, și începutul inflației și al acumulării datoriilor.
Acum, în 2024, echipa de campanie a fiului lui Robert F. Kennedy, îndepărtat din Partidul Democrat și pornit pe calea unei candidaturi independente la Casa Albă, sugerează că ia în calcul unirea forțelor cu rivalul republican. ”Sunt două opțiuni pentru noi. Una este să rămânem în campanie, să formăm un nou partid. Însă în acest fel riscăm să ajungem la o președinție Kamala Harris – Tim Walz, pentru că am risipi mai multe voturi din tabăra lui Trump. Sau putem să ne unim forțele cu Donald Trump și să le explicăm alegătorilor noștri de ce facem acest lucru”, a spus candidata la vicepreședinție Nicole Shanahan.
Mai sunt două zile din adunarea democrată de la Chicago, dar nimic nu anunță că ar mai putea fi o ”convenție deschisă”. Niciun delegat nu a propus asta. Nimeni nu a fluierat vreun membru al elitei partidului. Mulțimea a aplaudat-o pe Nancy Pelosi, cea care a avut un rol major în aducerea partidului în situația de acum. A fost primit călduros și fostul președinte Bill Clinton, despre ale cărui aventuri se pare că au uitat o sală întreagă de adepți #MeToo democrați. Iar prima seară a fost închisă de președintele Joe Biden, vorbind în fața pancartelor ”We love you, Joe” agitate chiar de cei care și-au bătut joc de bătrânețea lui și apoi l-au îndepărtat ca pe o măsea stricată. La show-ul politic de la Chicago mai toți par să fi uitat că le-a vorbit cel care încă este ”liderul lumii libere”.
Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
