Procurorii care se ocupă de Spitalul „Sf. Pantelimon” sunt într-un mare impas, după ce Curtea de Apel le-a respins cererea de arestare a celor două doctorițe.
Și-au făcut-o cu mâna lor, formulând niște acuzații extrem de grave fără nicio probă. „Expertiza” de la INML n-a fost expertiză și nu e nici probă. Comentarea unor bârfe ale asistentelor și infirmierelor, copiate din stenograme rafistolate de procurori, nu se poate chema expertiză medico-legală.
Acuzațiile aduse de procurorul Alexandru Anghel sunt bazate exclusiv pe interceptări telefonice și declarații ale unor asistente și infirmiere. Nu pe concluzii științifice și nici pe cazuistica medicală a unor situații similare.
Niciun medic anestezist n-a fost întrebat. Doar asistente și infirmiere. Procurorul preia afirmațiile lor fără vreo analiză critică și, cu atât mai grav, fără nicio verificare. Nu ține seamă de ce spun organizațiile profesionale ale medicilor, de explicațiile personalităților românești din domeniu, de opiniile unor comunități științifice din Franța și SUA, de ce scrie la carte despre administrarea noradrenalinei. Nimic din toate astea.
Poteca de la turnătorie la pușcărie trece prin câmpul tactic
Fitilul exploziei juridice de la Spitalul „Sf. Pantelimon” a fost aprins de doi așa-numiți avertizori de integritate. Sunt două turnătoare oficiale aflate sub acoperire, care, folosindu-și statutul legal de avertizori, au încercat să-și rezolve propriile frustrări cu ajutorul procuraturii,.
Una este doctorița Elena Voicu, care fierbe de furie că fusese schimbată din funcția de șef de secție ATI cu patru luni înainte de izbucnirea noului scandal. Și care continuă să fiarbă și acum pentru că, în contextul scandalului, n-a fost repusă în funcție.
A doua turnătoare este Camelia Stamatoiu (fără legătură cu fostul general de securitate), asistentă șefă a spitalului – director pentru îngrijire, cum sună denumirea oficială a funcției – care se afla în cercetarea Ordinului Asistenților Medicali pentru abateri de la regulamentele profesiei. După ce-a făcut turnătoria, Stamatoiu și-a luat concedii medicale și de odihnă pentru a ieși din peisaj.
Voicu este cea care a sunat-o pe Stamatoiu în 12 aprilie și i-a indicat numele „criminalelor”. Așa se explică de ce doctorițele Mirela Păiuș și Maria Miron – și nu vreun alt medic din secție – sunt cele acuzate de procurori. Doar numele lor a fost indicat procurorilor de cele două turnătoare.
Camelia Stamatoiu a făcut sesizarea la Parchet, indicând la detaliu cine, când, cum și în ce fel a fost ucis pacientul M.M., conform narativului stabilit telefonic cu o asistentă și confirmat de dr. Voicu.
În aceeași zi în care procurorul a primit plângerea penală, acesta a primit și lista unor numere de telefon ale anumitor persoane „relevante” din spital, având și mandatele de interceptare gata semnate de un judecător! Așa se face că interceptările convorbirilor pe toate acele telefoane au fost activate aproape simultan cu depunerea plângerii penale!
Este de remarcat legătura strânsă – și adesea instantanee! – ce există între avertizorii de integritate plantați prin toate instituțiile, procurori, judecătorii care dau mandatele de interceptare și noua securitate care se ocupă cu interceptările telefonice. Tabloul este completat de judecătoarea de cameră preliminară, care a preluat la virgulă referatul procurorilor, trimițându-le pe acuzate în arest. Respectiva provine de la Judecătoria Cornetu, fiind în conducerea acesteia când, la mansarda instituției, într-o noapte de duminică spre luni (3/4 martie a.c), a izbucnit un incendiu devastator care a distrus arhiva adăpostită în acel spațiu ( https://www.stiripesurse.ro/ce-dosare-celebre-au-ars-in-incendiul-izbucnit-la-judecatoria-cornetu_3250599.html).
Cauzele incendiului n-au fost elucidate și nici soarta dosarelor distruse n-a fost lămurită. În schimb, cea care se afla atunci la butoanele judecătoriei a fost promovată la Tribunalul București, în pixul ei stând acum bifurcația dintre arest și libertate. În cazul doctorițelor, pixul a indicat arestul.
Am prezentat această potecă de la turnătorie la pușcărie pentru a arăta că este vorba despre o rețea care acoperă întregul câmp tactic și în care, de regulă, cine pică nu mai are scăpare. Din cauza asta este și foarte greu ca verdictul pe care această „conjurație neagră” l-a prestabilit să mai fie întors.
Totuși, sentința celor doi magistrați de la Curtea de Apel care au respins cererea procurorilor, anulând arestul preventiv dictat de „judecătoarea de la Cornetu”, este o rază de lumină că acel câmp tactic va fi odată și-odată aruncat în aer.
Procurorii „nu s-au ocupat suficient”, dar recuperează!
Procurorii n-au înțeles nimic din verdictul instanței de apel. Chiar a doua zi după ce grenada le-a explodat în față, le-a chemat pe cele două la alte interogatorii, sub pretextul unor „percheziții informatice” prin telefoanele și laptopurile acuzatelor. Au vrut să demonstreze că tot ei se află la butoane. Ore în șir de intimidare, în ideea că doar-doar s-or putea lega de ceva ca să ceară iarăși arestarea lor preventivă, nu contează dacă în același dosar sau în altul.
Stilul e cunoscut și are rădăcini adânci. „Nu există oameni nevinovați, ci doar persoane de care nu ne-am ocupat suficient” . Aceasta este formula după care funcționează și în prezent binomul Procuratură-Securitate.
Procurorii care se ocupă de dosarul „Pantelimon” dovedesc aceeași conduită: nici vorbă ca doctorițele să fie nevinovate, atâta doar că „nu s-au ocupat suficient” de ele! Și-atunci, vor să recupereze, „ocupându-se” de doctorițe cu mai mult sârg. Fac săpături prin trecutul familiilor, le caută prin telefoane, scormonesc prin dulapul vieții personale, încearcă intimidări de tot felul și, peste toate, manipulează la greu spațiul public folosindu-se de aceiași neisprăviți care fac pe marii „ziariști de investigație”.
Procurorii sunt suverani pe direcția de anchetă pe care o urmează, pe metodele de investigație aplicate, pe „tacticile” folosite pentru aflarea adevărului ș.a.m.d. La fel cum, aș spune, sunt suverani și medicii pe diagnosticele pe care le pun, pe tratamentele pe care le recomandă ori pe alegerile terapeutice pe care le fac.
În ancheta de la Spitalului Pantelimon s-a ajuns însă la situația în care procurorii pretind că, în cazul pacientului decedat, știu ei mai bine ce trebuia făcut și ce nu trebuia făcut.
Câteva lucruri trebuie spuse, totuși, în public, pentru că procurorii funcționează sub antetul Ministerului Public și nu sub oblăduirea vreunei oculte.
Faptul că procurorul dă crezare unor persoane care nu sunt calificate pentru a înțelege și a aprecia latura științifică, strict medicală a cazului, este foarte grav.
Faptul că procurorul ignoră concluziile unor comisii speciale care au controlat sub toate aspectele cazul în discuție este de asemenea foarte grav. Este vorba despre o comisie internă formată din cinci dintre medicii cei mai renumiți ai spitalului, de corpul de control al ministrului și de comisia de disciplină a Colegiului Medicilor. În aceste comisii sunt oameni cu experiență, cu școli serioase făcute la timp, personalități ale medicinii.
Procurorul ar fi trebuit să rețină concluziile acestor oameni măcar în virtutea obligației legale de a căuta probe și în favoarea celui acuzat. Neglijarea concluziilor unor organisme profesionale într-un dosar cu un specific destul de complicat nu este ignoranță, ci dispreț și aroganță.
În loc să se repoziționeze în funcție de verdictul dat de cei doi magistrați de la Curtea de Apel, procurorii o țin pe-a lor. Ei par să nu aibă interesul de a afla adevărul, ci de a condamna pentru crimă doi medici deocamdată nevinovați.
Lovitură fără anestezie în sistemul ATI
Acuzațiile aduse de procurori sunt fără precedent în istoria medicinii românești. Ele au dinamitat un întreg sistem de relații sociale – între pacienți și medici, între legiști și anesteziști, între medici și sistemul instituțional de sănătate ș.a.m.d.
Consecințele sunt incalculabile. În orice caz, ele depășesc capacitatea de înțelegere a procurorilor care se ocupă de acest caz și amplifică enorm răspunderea pe care și-au asumat-o.
Superficialitatea și viteza formulării unor acuzații atât de grave, fără niciun fel de probe, sugerează că dosarul, fiind întocmit de procuratură de conivență cu cele două turnătoare oficiale, are un mobil mult mai profund decât condamnarea unor medici.
Procurorii au dificultăți să explice mobilul crimei comise de cele două doctorițe, dar mobilul propriei lor aventuri penale este mai evident. Iar acesta nu poate fiu altul decât lovirea fără anestezie a sistemului de terapie intensivă din țară. Premeditată sau nu, lovitura este evidentă.
Sistemul ATI este unul dintre cele mai sensibile și mai deficitare sub aspectul resurselor umane și materiale disponibile. În același timp, sistemul ATI este vital, la propriu și figurat, pentru orice sistem sanitar. Nu există tip de intervenție chirurgicală, în orice fel de spital ar fi vorba, fără să fie asigurată participarea unui anestezist.
La noi în țară, criza de ATI-ști este una dintre cele mai acute. Chiar și în spitale importante, multe operații sunt programate în funcție de disponibilitatea unui anestezist. Degeaba este chirurgul dacă nu este și anestezistul.
Lovirea acestui sistem poate fi considerată, cu adevărat o problemă de siguranță națională. Nu știu dacă în situația de față este vorba despre premeditare sau nu. Dar, la câte lovituri fatale a dat procuratura condusă de Kovesi elitelor românești din diferite domenii n-ar fi exclus ca și sistemul ATI să fi devenit o astfel de țintă ce trebuie pusă la pământ.
De la Spitalul „Sf. Pantelimon”, din cei 12 medici anesteziști care aveau în răspundere secția cu 25 de paturi plus intervențiile în blocurile operatorii, 4 medici și-au dat demisia în aceste zile. Cele două doctorițe acuzate sunt în concediu. Un al șaptelea medic este în concediu medical, probabil își negociază transferul. Spitalul care deservește 800.000 de cetățeni se stinge încet.
O altă pagubă colaterală de amploare socială a acestui dosar este că alimentează un mod de propagandă extrem de toxic. În tăcerea complice a Consiliului Național al Audiovizualului, pe ecranele multor televiziuni defilează titluri despre „medicii criminali”, „spitalul morții”, „criminalii în halate albe”, „execuțiile din spitalul Pantelimon” și altele asemenea. Se sare peste etapa de „suspecți” sau de „acuzați”. Cele două doctorițe sunt numite direct criminale, ucigașe pe bază de plan conceput și pus în execuție etc etc… O adunătură de neisprăviți, cu spaimă de logică și groază de gramatică, sunt trompetele penibile ale unei situații din care nu înțeleg nimic.
Obligația superioară a CNA se înscrie, generic, în protejarea drepturilor omului și libertăților cetățenești. Între acestea, prezumția de nevinovăție este fundamentală. Pe care CNA o invocă de la caz la caz… Nu și de data aceasta.
Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
