Cînd lucrurile încep să meargă rău, cînd toate se scumpesc și lumea se tulbură, cînd pensionarii se agită pentru o recalculare care pentru aproape un milion dintre ei înseamnă o înghețare pe viață a pensiei, iar nevăzătorii sînt de-a dreptul condamnați la moarte, se găsește ca întodeauna o țintă predilectă a politicienilor, care nu vor să le fie tulburată lupta pentru putere de o problemă atît de banală cum e sărăcia. Aceasta sînt medicii. De la eroi în pandemie, ei au ajuns ”Doamna cu coasa” ori ”șpăgarii de la Oncologie”, de parcă s-a terminat corupția în țara asta. Eu nu cred că medicii de la noi sînt mai presus ori mai prejos decît cei din alte țări, nici profesional și nici din punctul de vedere al moravurilor. Numai că la noi ei sînt ”vînatul” cel mai ușor de adus în bătaia glonțului. Cel mai simplu de demonizat, pentru a abate atenția de la problemele mult mai grave ale unui sistem gripat și nefuncțional – statul român. Un stat eșuat, cum știm chiar de la președinte, o corabie de pe care se salvează, contrar uzanțelor, mai întîi echipajul. Abia apoi poporul, din care scapă cine poate.
Mi-a atras atenția o postare recentă a medicului timișorean Virgil Păunescu. Pentru cei care nu-și reamintesc, el este cel care studiază la institutul timișorean Oncogen un tratament personalizat împotriva cancerului, pe baza stimulării limfocitelor ”T” din organism, care asigură imunitatea generală. Cînd a venit COVID-ul peste noi, încă din februarie 2020 cercetătorii de aici au anunțat că ar putea dezvolta, pe acest principiu, un vaccin cu aerosoli (un spray nazal) care ar crește răspunsul imunologic al organismului împotriva coronavirusului pentru o perioadă de peste un deceniu și că asta ar putea salva situația. Rezultatele lor au fost publicate și un asemenea ”vaccin” a intrat în cercetare, testare și producție la universitatea din Tubingen. În schimb, la noi doctorul Păunescu a fost ridiculizat de o campanie mediatică ostilă, cercetarea de la Oncogen a fost subfinanțată și institutul a fost năpădit de controale, care continuă pînă azi. Insitutul n-a primit niciun ban, în același timp în care ministrul Voiculescu contracta, prin Austria (după cum s-a scris în presă, la finele lunii septembrie 2020) cumpărarea unor vaccinuri care nici nu existau încă. În cele din urmă, le-a găsit, că Big Pharma răspunde prompt cererii pieței, astfel încît s-ar fi putut vaccina fiecare român de zece ori și nu de două. Statul român a aruncat și continuă să arunce al gunoi vaccinuri anticovid în valoare de un milard de dolari. Care, dacă ar fi rămas la buget, poate s-ar fi găsit și bani de pensii pentru nevăzători. Dar politicienii văd mai bine, mai ales cînd e vorba de stimulente. Și, stimulați de Ursula von der Lynden, au văzut avantajele vaccinării, în timp ce doctorul Păunescu a fost luat în rîs, amenințat și anchetat administrativ, pentru că, în disperare de cauză, a testat produsul Oncogen pe sine și și-a apărat cu încrîncenare ideile. Ele na-u fost bune la noi. Sînt bune în Germania. Așa cum aceeași subfinanțare a cercetării a făcut ca recent să se testeze un vaccin anticancer în Marea Britanie, pe un prim pacient suferind de cea mai frecventă formă de cancer pulmonar, pornind de la aceleași principii elaborate și studiate de opt ani de zile la Oncogen. Doctorul Păunescu a scris, cu această ocazie pe pagina sa de Facebook: ”Sper că cei care ne-au criticat in pandemie, cînd am propus un vaccin bazat pe aceleași principii precum cele folosite in vaccinarea împotriva cancerului sînt mai liniștiti acum ca fac alții (aproape) același lucru”. Și continuă cu felicitări cercetătorilor care au pus în practică ideea care la noi ”nu se poate”, pentru că, reamintește doctorul Păunescu, ”întotdeauna proștii sînt mai mulți”. Și mai răi, aș adăuga eu: la ultimul control al Curții de Conturi efectuat la Oncogen, spun gurile rele din Timișoara, inspectorii ar fi cerut să se ”verifice gestiunea” și să se numere peptidele din laborator. Peptidele fiind celule proteice.
O postare anterioară, dar nu mai veche de cîteva zile atrage atenția, la final de campanie mediatică (acum atenția s-a abătut asupra diverselor accidente de mașină ori a copacilor căzuți peste mașini), asupra campaniei îndreptate împotriva medicilor ATI, ”salvatorii” de odinioară și demonii de azi, de cînd cu scandalul de la Spitalul Pantelimon. Doctorul Virgil Păunescu face un bilanț lucid și de aceea tragic al situației. Tragic pentru sistemul medical din România și ca urmare pentru noi toți. Doctorul Păunescu spune: ”Am urmărit cu atenție evoluția situației în cazul Pantelimon și am încercat să trag cîteva concluzii despre acest caz. Așa cum văd eu lucrurile, atît pacienții cît și medicii sînt victime ale unui sistem care promovează incompetența. Am asistat săptămînile trecute la o tragedie la spitalul Sf. Pantelimon din capitală: pacienți internați la ATI au murit în condiții care necesită o explicație. Procurorii au adus probe care îi incriminează pe doctori, care par să fie vinovați și încearcă să acopere ceva. În spațiul public, populația s-a împărțit rapid în două categorii: un grup format în majoritatea sa din medici care le-a luat apărarea doctorilor de la ATI, invocînd condițiile dificile de muncă și multitudinea de lipsuri și un alt grup format din pacienți și aparținători care cere pedepsirea medicilor criminali. Toți cu păreri bine conturate, hotărîți să-și prezinte punctul de vedere, toți victime ale aceluiași sistem care te orbește de furie, te revoltă prin incompetența sa, pentru că în final să-ți ia cel mai prețios bun: sănătatea, sau în unele cazuri, chiar viața.
Nu sînt medic de ATI, nici procuror, dar sînt doctor și profesor universitar. Am lucrat în administrația sanitară, la nivelul central, al conducerii Ministerului Sănătății, am fost și implicat politic în administrația prezidențială precedentă. Din această triplă ipostază, urmăresc „cazul Pantelimon” și mai constat ceva: că se mai încearcă cu acest caz și distragerea atenției publice de la ceva anume. Poate timpul va revela și acest aspect. Nimic nu e doar o coincidență în perioada de campanie”. De la ce anume, cred că am explicat eu însumi în primele rînduri ale acestui articol. Dar să revin la spusele doctorului Păunescu.
”Mărturisesc că primul lucru pe care l-am remarcat cînd am auzit de această nenorocire a fost uimitoarea incapacitate de comunicare cu publicul atît a medicilor, cît și a decidenților politici. Au murit oameni și vrem să știm adevărul, dar personalul medical este incapabil să comunice. Doctorii implicați și decidenții politici se exprimă complet neadecvat, jenant. Explicațiile pe care le-am auzit au fost penibile (comparații cu broaște disecate, șefi de secție care nu știau ce se întîmplă la ei în secție etc.), iar discuțiile telefonice interceptate îi dărîmă pe medici, care par să se auto-incrimineze și par să încerce să șteargă din probe. Cîți pacienți au murit? De cînd sînt lăsați să moară? De ce? De cealaltă parte, procurorii par dubios de siguri pe ei și pe probele lor. Acești procurori comunică îndeosebi pe surse și toarnă într-un fel inconștient gaz pe foc, alimentînd un scandal care polarizează populația și creează o stare de teamă și nesiguranță în pacienți. Mă întreb cîți oameni grav bolnavi au refuzat să meargă la spital în perioada imediat următoare acestei tragedii, de frica medicilor care te omoară cu zile. Stilul românesc de abordare al acestor chestiuni punctuale este de a-l generaliza. Și, pentru că discuțiile în cazul Pantelimon au fost din primele momente împinse în direcția greșită, deja am ajuns să nu mai vedem pădurea din cauza crengilor, să nu mai observăm că situația aceasta a avut loc din cauza unui sistem care întreține o atmosferă distructivă, un sistem plin de probleme, care întreține un haos ce se mișcă prin inerție, care promovează tupeul, șmecheria și penalizează meritocrația. Asta pînă cînd incompetența și lipsurile, cum ar fi lipsa îngrijirii paleative, a personalului necesar și a paturilor, ajung să omoare. Această atmosferă este indusă de o legislație haotică. Ea bîntuie această țară de 30 de ani, niciodată corectată și niciodată fluidizată prin decizie politică. Aceasta este lupta ce o duce zi de zi cetățeanul român cu statul. Este lupta celor care doresc să lucreze în România și pentru care fiecare zi aduce cu sine o nouă înfruntare cu autoritatea. În țara noastră totul este croit pentru a fi cît mai dificil, cît mai neplăcut, iar sistemul suprasolicitat și debalansat invită la greșeli. Este aproape imposibil să reformezi un sistem în care haosul este întreținut cu o anumită socoteală chiar de decidenții politici beneficiari. Cazul Pantelimon rămîne emblematic pentru efectele incompetenței celor care au reglementat sistemul, sau mai degrabă nu au făcut nimic pentru a-l îmbunătăți, deși hibele lui sînt vizibile și corectabile, pentru cei ce-l diriguiesc. A avut cineva curiozitatea să citească actuala lege a sănătății? Dacă ar citi, ar constata că este o înșiruire de reglementări imposibil de înțeles și de aplicat; ca să nu mai vorbim despre legislația secundară care se bazează pe această harababură”. Și profesorul Păunescu conchide că, din nefericire, asistăm a ”un concurs național de declarații stupide. Toată lumea își dă cu părerea”, în vreme ce nu doar pacienții mor, ci însuși sistemul sanitar – nu de Covid, ci ”de hoție și mai ales de incompetență”.
Cu alte cuvinte, țara e un spital eșuat. În care medicii-politicieni sînt fie șpăgarii, fie ”domnii cu coasa”, care, dacă nu le mai pot lua celor orbi vederea, le iau viața.
Comentariu de Marius Oprea
Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
