Mircea Lucescu este acum pentru a doua oară selecționer al României. Prima dată s-a petrecut între anii 1981-86. Momentul maxim al acelei perioade l-a reprezentat senzaționala calificare la turneul final al EURO 1984, un turneu la care participau atunci doar opt echipe naționale de pe continent.
România a produs atunci marea surpriză a preliminariilor, reușind să câștige grupa în fața campioanei mondiale din 1982, Italia, a Suediein și a Ceholsovaciei. Cipru era ldoar la număr în acea grupă infernală în care plecasem cu șansa a patra.
Unul dintre cei mai mari jucători la acea vreme al echipei naționale era regretatul Ilie Balaci, ale cărui evoluții au fost de mare ajutor în preliminarii. Dar Balaci, un caracter mai rebel, ajunsese la FC Olt, după ce anumite ieșiri în decor avute la Craiova deranjaseră prea mult și s-a decis astfel să fie pedepsit.
S-a vorbit despre o relație mai conflictuală inclusiv cu selecționerul Lucescu, dar invitat la Podcastul lui Mihai Morar Fain & Simplu, acesta a afirmat că mereu l-a prețuit foarte mult pe cel alintat Minunea blondă și a avut marele regret că din cauza unei groaznice accidentări suferite în campionat, la Baia Mare, din partea lui Arezanov, Balaci nu a putut juca la turneul final.
”Nu a fost un conflict cu Balaci. Dacă aș fi avut conflict, nu îl mai aduceam de la… juca în ultimul timp în divizia a treia, la FC Olt. L-am adus la echipa națională, l-am băgat și într-un meci cu Turcia, meci oficial, pe stadionul din Craiova. Deci Craiova care îl scosese… l-a renegat!
L-am adus, am cerut conducerii, că aveam nevoie de el… de fapt și pe el, și pe (n.r. Rodion) Cămătaru i-am luat mai mult pentru popularitatea lor, că era o perioadă în care Dinamo pierduse din popularitatea cu care se bucurase cu puțin timp înainte. Au fost momentele acelea politice și de toate felurile. Pe Balaci l-am adus, i-am dat un grad, casă în București… deci nu am avut nimic cu el, am ținut foarte mult la el.
Am avut o discuție cu el înainte de Campionatul European din ’84. Am jucat în ’83, vara, nu se terminase competiția, urma să jucăm cu Cehoslovacia. Am jucat un turneu la Paris, cu PSG, Botafogo și Saint-Etienne și l-am câștigat noi. Acolo am avut cu el o problemă, că a driblat pe toată lumea și era poarta goală, trebuia să dea pase… Era un turneu pe care voiam să-l câștigăm, pentru că voiam să impunem imaginea României în conștiința publicului de acolo și aveam nevoie de rezultate. Și nu a mai dat, a pierdut mingea și la pauză m-am supărat pe el și i-am reproșat așa mai agresiv.
El a răspuns ceva și eu regret și acum că am făcut asta, că pe urmă a intrat în teren, a jucat și s-a accidentat. Și a fost primul lui accident. După care s-a refăcut greu, pentru el am fost la Ștefan Andrei (n.r. fost Ministru de Externe), să îl rog să îl ajute să ajungă în străinătate… și altcineva nu ne-a dat voie. A fost operat la Craiova și i-a tăiat ligamentele.
A durat 6 luni până când și-a revenit, și în februarie ’84 s-a reaccidentat, la Baia Mare, și nu și-a mai revenit. Și eu nu am mai putut să îl iau la turneul final. Și asta îmi pare rău, pentru că a venit cu noi, a stat cu noi, spera să vină la Campionatul European, pentru că a ajutat foarte mult la calificarea noastră. Asta s-a întâmplat cu el, dar după am rămas în relații foarte bune”.
Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
