Într-o lume în care declarațiile politice sunt adesea trecătoare, puține au reușit să capteze atenția globală la fel de rapid ca afirmația lui Donald Trump despre haitienii din Springfield care ar mânca câini și mâțe. Această remarcă, făcută într-un duel televizat cu Kamala Harris, a stârnit mai multă milă față de Trump decât față de patrupedele menționate. Dar întrebarea rămâne: a riscat el ridiculizarea sau a fost o mișcare premeditată pentru a deschide o altă discuție?
Este cert că dacă ar fi citat din publicații de antropologie, nimeni nu l-ar fi ascultat. Însă, astfel, știrea a ajuns pe întregul glob. Donald Trump, un adept al familiei tradiționale și critic vehement al termenului „woke”, pare să fi deschis un nou front împotriva acestei „cancel culture”. Dar care este legătura dintre o mâță și „woke”?
Termenul „woke” se referă la conștientizarea problemelor sociale și politice, în special cele legate de justiția rasială și socială. În România, termenul nu este la fel de răspândit ca în SUA, dar începe să fie cunoscut în cercurile progresiste.
Originea etimologică a termenului „woke” provine din limba engleză african-americană vernaculară, unde inițial însemna pur și simplu „treaz”, dar a evoluat pentru a desemna conștientizarea socială.
Dacă haitienii nu ar celebra religia voodoo la nivel de stat și nu ar consuma carne de pisică de Crăciun, probabil nici Trump nu ar avea o astfel de problemă cu această minoritate. În Haiti, copiii învață că independența lor față de Franța (obținută în 1804) se datorează unui pact cu Satana. Fostul dictator Jean-Bertrand Aristide, antropolog de meserie, celebra și conducea evenimentul Bois Caïman.
Bois Caïman este locul unde s-a desfășurat o ceremonie voodoo crucială în august 1791, considerată punctul de plecare al revoltei sclavilor care a condus la independența Haitiului. Conform legendelor și credințelor populare, liderii revoltei s-au adunat sub conducerea lui Dutty Boukman și a preotesei Cécile Fatiman pentru a face un pact explicit cu diavolul. Acest pact le-a promis succes împotriva coloniștilor francezi și nu este niciun secret că acest moment simbolic este văzut ca un act fondator al națiunii haitiene.
Voodoo își are rădăcinile în religie tradițională din Africa de Vest, în special în regiuni precum Benin, Togo și Nigeria. Aceste religii au fost aduse prin sclavia transatlantică în Caraibe, în special în Haiti.
Un aspect controversat al ritualurilor voodoo îl reprezintă sacrificarea animalelor, inclusiv câini și mâțe. Aceste sacrificii sunt considerate ofrande către spirite sau divinități pentru a obține favoruri sau protecție spirituală. Deși aceste practici sunt rareori discutate deschis din cauza sensibilităților culturale și etice moderne, ele fac parte din moștenirea complexă a voodoo-ului.
Indiferent de convingerile religioase ale fiecăruia, trebuie să luăm notă că o țară întreagă se declară liberă prin acest pact cu diavolul semnat prin sânge. Ritualul voodoo omagiază aceste valori „woke”, iar transpunerea identităților este elementul central al acestei practici oculte. Se poate pune întrebarea dacă „change culture” nu este un ritual voodoo la scară mondială.
Este evident că populația de culoare din Africa și Caraibe care a ajuns în SUA a păstrat această religie ce s-a răspândit din New Orleans. Acest subiect este studiat intens în cercetările antropologice.
Mâța lui Trump devine astfel o figură stilistică prin care el atinge nucleul dur al curentului progresist, scoțând la iveală latura toxică a acestei mișcări? Cu cât ne aprofundăm mai mult în istoria acestei religii, cu atât devin mai vizibile asemănările cu mitologia germanică ce îl proslăvește pe Wotan (cunoscut și ca Wodan sau Odin), nume ce amintește direct de voodoo.
Un element comun al acestor două religii este sincretismul — procesul prin care diferite tradiții religioase sau culturale sunt combinate pentru a crea noi forme spirituale sau ritualuri hibride. Sincretismul mimează structura unei religii tradiționale prin împrumuturi eclectice din diverse surse spirituale sau culturale; totuși, adepții săi pot ajunge să venereze idei sau entități diferite față de cele originale.
Atât trairea cât și veghea sau conștientizarea enoriașilor sunt realizate prin ritualuri în care aceștia își schimbă identitățile la nivel de ritual “woke”.
Misionarii germani au dus această religie păgână în numele crucii și al lui Isus în Africa. Trezirea („woke”) este și elementul spiritual al adepților lui Wotan, despre care C.G. Jung spunea (în 1936) că se află într-un proces de trezire la germanici.
Nu ne mai mirăm acum de ce New Age-ul american are atâtea elemente comune cu mitologia germanică, despre care tot Jung spunea că se manifestă ca o epilepsie latentă. Este deci mâța lui Trump un vehicul prin care dorește să ne trezească și să ne avertizeze asupra riscurilor acestei manii a progresismului?
Și atunci apare întrebarea: sub pretextul acestui progresism modern — caracterizat prin genderism permanent, change culture și traversarea constantelor concepte identitare — nu cumva suntem toți supuși unui ritual similar? Un ritual care ne transformă identitatea fără ca măcar să fim conștienți pe deplin?
Dar oare Trump chiar s-a adresat unei probleme culinare locale sau a deschis cutia Pandorei către obiceiuri oculte ce urcă până-n vârful piramidei progresiste? Chiar o mâță nu este miza aici!
Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
