Cu concursul feminin de maraton s-a încheiat duminică, în ultima zi a Jocurilor Olimpice, prezența românească la Paris. Am avut două reprezentante naturalizate din Kenya, dar nu am putut produce marea surpriză. Cea în care existau speranțe destul de mari pentru a ataca un loc pe podium, Joan Melly, a completat lista nedorită a sportivelor accidentate, dar și-a dorit mult să încerce, fiind nevoită să abandoneze după ce a fost în cursă timp de 37 de minute. A doua, Delvine Meringor a mers extraordinar în primii 36 de kilometri, fiind în grupul fruntaș, dar pe ultimii 6 kiometri efectiv nu a mai putut și a ratat o performanță istorică. Și chiar și așa a reușit un foarte onorant loc 7. Ea s-a arătat a fi foarte mulțumită cu rezultatul obținut. „Sunt fericită să termin pe locul al șaptelea, nu e ușor. Mă simt bine acum, am avut unele stări de rău, dar am terminat bine cursa. A fost și căldura, nu e ușor. Dar sunt bine, bucuroasă pentru acest rezultat. Le mulțumesc antrenorilor, celor care mi-au oferit sfaturi. Vreau să fiu în Los Angeles peste patru, am fost acolo în 2022 și am câștigat maratonul pentru Kenya. A fost foarte frumos să concurez la Paris pentru prima oară, am avut lacrimi în ochi, mi-a plăcut să alerg aici, pe aceste străzi”.
Delvine Meringor are o poveste de viață demnă de un film de la Hollywood. Are 32 de ani și este legitimată la clubul CSA Steaua.
„Din primele zile de școală am început să alerg. Casa mea era la peste 5 kilometri, așa că alergam de acasă la școală și înapoi. Era ca un fel de antrenament. Aproape 10 ani am făcut acest traseu. Plus că mă mai trimitea mama și la magazinul din satul nostru, alți kilometri. Tata e bogat, dar doar în neveste. Are 4 neveste și 30 de copii. Deci eu am 29 de frați. Fiecare nevastă stă în alt sat. Cu mama mea, are 8 copii. Suntem șase fete și doi băieți. Pe toți îi iubesc. Mi-aș aduce fetița și soțul în România, pentru că părinții mei nu vor să vină. În Kenya viața este nesigură. Sunt multe atacuri din partea triburilor rivale. Noi facem parte din tribul Pogot. Tribul nostru rival este Turkana. Când ne atacă, fugim de acasă în satul vecin și ne întoarcem a doua zi. Femeile și copiii fug, bărbații rămân să lupte! De obicei suntem atacați noaptea, ziua e liniște. Din tribul meu mai fac parte și alți alergători kenyeni cunoscuți”.
Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
