Ca să ajungi în Lituania pe șosea, venind dinspre România, trebuie să treci prin Polonia, după ce, mai înainte, ai traversat Ungaria și Slovacia.
În bună măsură, traversarea Poloniei e aproape o încântare, datorită rețelei uimitoare de autostrăzi, aș îndrăzni să spun mai bună decât cea din Austria pe care o știam până acum ca fiind cea mai bine pusă la punct din acest punct de vedere. Dar, nu, am curajul să spun că polonezii îi întrec pe austrieci. Bravo lor!
Dacă tot a trebuit să trec prin Polonia, să mai amintesc și faptul că această țară m-a contrariat. Cam toată lumea îi ridică în slăvi pe leși și au dreptate. Doar că lucrurile, ca de fiecare dată, nu stau așa cum par la prima vedere, și nici nu sunt așa cum ai crede.
Da, țara e bine, mult mai bine rânduită ca România, mai așezată, mai prosperă, iar prosperitatea asta se vede și pe fața oamenilor și în satele sau orașele lor. Doar că, măcar dacă mă gândesc la comerț, Polonia este și ea dominată de exact aceleași mari rețele de retail care sunt prezente și la noi. Nu am dibuit nicio rețea poloneză și, vă rog să mă credeți, am încercat lucrul ăsta, semn că opinia românilor despre această țară e ușor eronată: Și la ei, domină globalizarea.
Avantajul, marele lor avantaj și marele lor merit, este acela că, dacă magazinele sunt tot alea germane și franțuzești, produsele din ele sunt poloneze. Dar, meritul lor și mai mare este acela că exportul de produse alimentare al Poloniei este masiv, în multe țări ale lumii, spre deosebire de cel al României, și că, în câteva țări din Europa de Est, polonezii au reușit să dezvolte mari rețele de retail, inclusiv la noi, fiind jucători extrem de importanți în această zonă economică.
În rest, merită pomenit că, deși curată, Varșovia nu m-a încântat neapărat, semn că, probabil, sunt iremediabil îndrăgostit de Bucureștiul pe care, chiar și așa prăfuit cum e el, îl găsesc mai frumos și mai interesant. În fine, hai spre Vilnius!
Din Polonia în Lituania, treci simplu, fără probleme, de vreme ce ambele țări fac parte din Schengen. Doar că, odată ajuns în Lituania, intri în plin șantier. De abia acum, lituanienii își încropesc o rețea de autostrăzi. De fapt, dacă n-ar fi comerțul internațional, nici nu știu cât de necesare le-ar fi și autostrăzile astea, pentru că traficul este foarte, foarte lejer. Rar, vezi câte un automobil, câte un camion.
Nici n-ar cum să fie altfel, gândind că Lituania avea în 2022 o populație de 2,8 milioane de locuitori dar, mai ales, că are și cea mai puțin dezvoltată economie dintre cele trei țări baltice sau poate așa lasă impresia imaginile care ți se desfășoară în fața ochilor. Poate de asta, am reintrat pe o autostradă doar cu câteva zeci de kilometri înainte de capitală, în rest, doar drumuri naționale.
În bună măsură, datorită unor lucrări, până la Vilnius, dar și mai departe, spre Letonia, am mers pe șosele din acelea cu câte o bandă pe sens, prilej să văd că țara e dominată masiv de păduri, dar și să bag de seamă în curțile oamenilor din satele sau orașele pe care le-am traversat.
Surprind două lucruri: O dată, faptul că aproape toate șoselele sunt străjuite de meri, ca și cum versul lui Beniuc ”Sunt măr de lângă drum și fără gard” n-a prins rădăcini pe pământ românesc, ci pe pământ baltic, socotind că același lucru aveam să-l găsesc și în Letonia, și în Estonia.
Apoi, surprinde faptul că, pe măsură ce intri tot mai adânc în țară, bagi de seamă că lituanienii nu au garduri la case. Unele curți sunt străjuite de copaci, dar multe case nu-i au nici măcar pe aceștia, lăsând să se vadă o oarecare debandadă pe lângă casele oamenilor, semn că sunt cu mult mai puțin gospodari decât polonezii, slovacii sau ungurii văzuți anterior din goana autocarului, pe lituanieni putându-i asemui cu sârbii, ca lipsă de hărnicie casnică.
Ajuns în Vilnius, imaginea prăfuită se menține în bună parte a capitalei acestei țări care îți mai arată ceva: privirea piezișă a oamenilor, lipsa zâmbetului de pe fața lor, hainele destul de ponosite cu care sunt îmbrăcați, mai ponosite decât ale orășenilor din România.
Surprinde neplăcut faptul că, mai peste tot, vezi arborat drapelul Ucrainei. Tu, călător, știi bine că Lituania a făcut parte din URSS. Știi că acum se învecinează cu Rusia și cunoști bine faptul că, alături de letoni și estonieni, lituanienii sunt, măcar declarativ, cei mai înfocați dușmani ai Rusiei lui Putin. Dar, chiar așa, pe toate străzile, pe multe case și la fiecare instituție!? Sincer, e supărător.
Cu siguranță, sunt mulți ucraineni stabiliți în Vilnius și în Lituania, de când cu războiul de acolo, dar nici chiar în halul ăsta, galben și albastru pe clădirea guvernului, pe cea a universității, a primăriei, a unor ministere pe care le-am văzut, pe fațadele școlilor, ale hotelurilor și chiar ale unor biserici!
Și mai supărător e faptul că, vrând să ceri o informație într-un magazin sau altul, mi s-a întâmplat să fiu întrebat dacă știu să vorbesc rusește. Cum nu știam, mi s-a întors spatele și am fost lăsat de izbeliște, cu întrebarea pe buze. Și nu doar mie mi s-a întâmplat lucrul ăsta, ci mai tuturor celor din grupul nostru de turiști.
Lucrul ăsta îți dă de gândit, nu-i așa!? Păi, ce adversari mai sunt și lituanienii ăștia, dacă cer străinilor care îi vizitează să vorbească limba rusă, de engleză, franceză sau altă limbă nefiind vorba? Desigur, unii dintre ei știu, mi-am dat seama în magazinele de suveniruri sau la hotel. Dar pe stradă, dacă vrei să vorbești cu localnicii, nu ești întrebat așa cum te-ai aștepta în orice loc al lumii, din ce țară vii, ci dacă vorbești rusește. Și cum nu știi, ești privit chiorâș și lăsat în plata Domnului.
De-aia zic, ca impresie generală despre Lituania: Cu atâta Ucraină și ucraineni, în Lituania, e bine să vorbești rusește, ca semn al solidarității. S-o creadă ei!
Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
