Un proiect pe termen mediu și lung al birocrației UE, care s-a derulat pas cu pas, pe ascuns, printre picături și crize succesive ori suprapuse, este independența fiscală a UE față de statele membre.
Odată cu noul mandat pe care și-l dorește Ursula von der Leyen și cu ocazia discutării bugetului UE pe anul 2025, acest scop nici nu mai este ascuns: se derulează la vedere, cu toată forța de panzer a majorității PPE (populari, așa zis de dreapta), S & D (socialiști – caviar) și Renew (neo-marxiști).
Este bine de știut că bugetul de mii de miliarde de euro al UE este constituit din :
(i) contribuția directă și explicită a statelor membre; o sumă reprezentând un procent din PIB – ul fiecărei țări membre merge anual la UE;
(ii) fracțiuni din anumite taxe și impozite, pe care statele membre le colectează și apoi le virează, în anumite procente, la bugetul UE; așa este cazul :
-taxelor vamale (trei sferturi din ele merg la UE),
-al tva (un procent de 0,3% merge la UE),
-al impozitului pe venit sau pe profit și, țineți-vă bine,
-al noilor taxe și impozite generate de „lupta” UE cu schimbările climatice, respectiv,
-taxa pe tranzacțiile cu certificatele de emisii de carbon, deja în vigoare de mai mult de 10 ani,
-taxa pe carbonul din emisiile instrumentelor cu care facem cald în casă, care va fi efectivă din 2025 (îi privește pe toți consumatori de utilități casnice) și
-taxa pe importurile de bunuri din state non-UE, fabricate cu tehnologii nepritenoase cu mediul), care va fi efectivă din 2026.
Așadar, această sub-categorie de taxe înseamnă fix rezultatul invenției UE, care consideră că, plătind bani la împărăție, contribuim la răcirea globală sau, mai nou, la fixarea climei, ca să nu se mai schimbe. Cu ocazia acestei mărețe lupte, UE mai face și un piculuț de bani, dar noi nu ne supărăm, că UE ne protejează de viruși, cupole de foc, dictatori din est, conspiraționiși, dezinformatori și, mult mai nou, ne ferește de influența toxică a oamenilor sănătoși, cu logică naturală și cu bun simț firesc, adică de „medievali ne-evoluați”.
Evident, aceste taxe și aceste costuri sunt suportate, la final, de contribuabilii și de consumatorii din statele membre. Aceiași cetățeni UE care, la nivelul lui 2019, erau într-o proporție de 20% săraci, iar azi sunt săraci în proporție de 30%. După pandemie, lupta cu schimbările climatice și implicarea în război, UE a generat un „supliment” de săraci de 45 de milioane de persoane.
(II)
Stați, că nu e tot.
Având în vedere această minune de eficiență a luptelor duse de această magnifică birocrație de la UE, propunerile de buget pentru 2025 și, pe mai departe, până în 2035, sunt de majorare a procentelor de prelevare la bugetul UE a unor taxe și impozite. Mai mult decât atât, UE își (ne) propune crearea unor taxe și impozite noi, în siajul mărețelor realizări și proiecte propuse a fi îndeplinite până în 2050, când Green Deal va fi atât de bine realizat încât nu va mai rămîne piatră pe piatră din UE.
În legătură cu modul de cheltuire a acestor resurse financiare stoarse de la statele membre și de la cetățeni, să reamintim doar că există programul de luptă contra consecințelor economice și sociale grave ale „luptei” contra pandemiei, luptă comisă tot de birocrația UE. Este ceea ce, în România, este cunoscut sub numele de PNRR. Este un program de 750 de miliarde de euro, care a fost majorat cu 50 de miliarde de euro, pentru a se extinde ca program de dotare a UE cu energie „vrede”, ca să fie mai eficientă lupta contra schimbărilor climatice (RePower EU). De asemenea, acest buget inițial va fi majorat cu sumele necesare continuării războiului din Ucraina (minim 95 de miliarde de euro). Evident, acești bani sunt bani împrumutați de UE. Nu există, cel puțin aparent, o sursă de rambursare a acestor sute de miliarde. Așadar, e nevoie mare de alți bani, de alte taxe și impozite. Culmea este că a venit Mario Draghi în Parlamentul UE, a vorbit oarecum pereților și a spus că UE este în mare belea economică și socială și are nevoie de investiții de minim 800 de miliarde de euro…
Cel ce are urechi de auzit, să audă: vorbim de aproape 1700 de mii de miliarde de euro, care trebuie scoși cumva, de undeva.
Din ce? Din majorarea taxelor și impozitelor existente și din inventarea unora noi.
Între aceste noi taxe și impozite, la loc de „cinste” stau taxele pe tranzacții cu certificate de emisii (Emissions Trading System – ETS), operaționale deja de 10 ani, sau taxele pe importurile de produse non-UE, fabricate cu tehnologii neamicale cu mediul (Carbon Border Adjustment Mechanism CBAM), aplicabile din 2026. Statele membre vor colecta aceste taxe și le vor vira integral la UE.
Se mai propun:
-taxe pe tranzacțiile în spațiul digital; de aici obsesia pentru digitalizare, plăți și încasări digitale și moneda digital a băncilor centrale (CBDC);
-taxe pe tranzacțiile de pe piața de capital; sunt curios cum va mai putea fi competitivă această piață în UE, în raport de bursa din Londra, New York, Tokio, Shanghai sau Hong Kong;
-taxe pe (ne)colectarea deșeurilor și penalități pentru risipa de mâncare.
De departe cea mai cool și mai nouă „resursă financiară proprie” a UE va fi penalitatea aplicată statelor membre UE care nu respectă echilibrul de gen și care plătesc salarii, bonusuri și beneficii mai mari pentru bărbați și mai mici pentru femei și … pentru alte persoane…
Dacă UE va fi independentă fiscal nu va mai „atârna” în trena statelor membre UE, în special a celor cu economii mari – Germania, Franța, Italia, Spania, Olanda. Va putea deveni, așa cum vor indivizi ca Timmermans sau ca Verhovstad, un supra-stat, o uniune sovietică având reguli și scopuri proprii. Va putea să își deruleze nestingherit politicile de inginerie socială și de demolare a omului natural, pentru a-l reconstrui „mai bine”, adică, sub forma unei păpuși emoționale sau a unei figurini de plastilină.
Precizez că România este membră a multor organizații internaționale – NATO, FMI, BM, ONU, OMS etc., dar numai Uniunea Europeană, care este o construcție juridică, iar nu un supra-stat, are ambiția de a ne impozita direct și pe față și de a transforma statele membre în … filiale sau puncte de lucru ale administrației financiare din cadrul Comisiei Europene.
În orice organizație internațională se plătește un fel de taxă de participare la club, dar asta este tot ceea ce se cere, iar nu o taxă sau impozit aplicabile direct cetățenilor, companiilor și instituțiilor.
La fel ar trebui să fie și UE. Nu a acceptat nimeni ca acest atribut al suveranității să fie abandonat în favoarea vreunui soviet suprem al UE. Cel puțin, nu la cunoștința mea.
Noi ne vom opune, aici, în Parlamentul UE, acestui curent periculos și contrar Tratatelor UE. Ne vom opune atât politic, cât și juridic. Vom încerca să barăm acest plan sau, măcar parțial, să îl neutralizăm.
Dar e bine ca lumea să priceapă ce se întâmplă aici, chiar dacă pare plictisitor. De fapt, pe asta se și mizează aici – să nu știți, să nu vreți să știți pentru că e complicat, să nu puteți să știți pentru că atenția vă este deviată către crize, supraviețuire, șantaj emoțional sau non-subiecte.
Notă: În legătură cu unele taxe, UE chiar nu are comptența de a le majora sau schimba destinația. De exemplu, impozitul pe venit sau pe profit sunt de strictă competență a statelor membre. Este unul dintre motive pentru care birocrația UE și liderii partidelor parlamentare mari de aici se străduiesc să desființeze regula unanimității în luarea deciziilor de modificare a Tratelor UE.
Notă înspăimântătoare: fiind vorba de „resurse financiare proprii” ale UE, înseamnă că de încasarea și cheltuirea lor se va ocupa EPPO, parchetul inventat de UE pentru a fi bățul pe spinarea recalcitranților, băț mânuit azi de Codruța Kovesi.
Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
